Afecţiuni urologice

Litiaza aparatului urinar

Reprezintă formarea sau migrarea de calculi în diverse segmente ale aparatului urinar: rinichi (calice, tije caliceale, bazinet), ureter, vezică urinară, prostată, uretră.

Formarea lor este dependentă de un complex de factori, niciodată doar de unul: factori de organism, de mediu, de alimentație (în care un rol important îl au atât preferințele alimentare, cât și cantitatea și constituenții apei ingerate zilnic), factori climatici, ereditari, de segment al aparatului urinar - numiți factori de organ.

Calculii formați în rinichi au tendința de a se elimina natural angajându-se prin joncțiunea pieloureterală pe ureter spre vezica urinară. Dimensiunea celor care, de regulă, reușesc să fie eliminați este de max. 6-7 mm (diametrul pe lățime), dar de multe ori cu prețul unor colici renale (crize la rinichi). Acesta se manifestă prin dureri foarte intense în lombă cu iradiere spre vezica urinară, grețuri,vărsături, urinări frecvente, sânge în urină. Asocierea febrei și frisoanelor sunt motive solide de prezentare obligatorie la medic și de internare în spital.

Calculii din vezica urinara se manifestă prin urinare cu sânge, urinare frecventă, întreruptă sau blocată total. Se pot forma în vezica urinară sau pot proveni din rinichi.

Tratamentul calculozei poate fi medicamentos, endoscopic sau prin chirurgie deschisă.

Hidronefrozele

Reprezintă o dilatare în diferite grade a căilor urinare din interiorul rinichiului (bazinet, tije caliceale și calice). Ajunge să afecteze în timp funcțiile de bază ale rinichiului. Când obstacolul ce nu mai permite curgerea normală a urinii înspre vezica urinară este situat în diferite locuri ale ureterului, acesta se dilată primul și se numește uretero- hidronefroza.

Cauzele hidronefrozei pot fi de la naștere (anomalii congenitale) sau apărute pe timpul vieții (calculi blocați – cele mai frecvente cazuri, cheagurile, tumori vegetante/infiltrative, vindecări prin cicatrici obstructive după traumatisme sau TBC urinar, tumori din vecinătate, cicatrici după traumatisme). Tratamentul poate fi realizat endoscopic sau chirurgical.

Chistele renale sunt acumulări de lichid în pungi cu dimensiuni de la câțiva milimetri până la centimetri, localizate în parenchimul rinichiului său sub capsulă. Tratamentul se aplică celor peste 6-7 cm care se manifestă printr-o simptomatologie dureroasă în zona renală, și constă prin puncție evacuatorie percutanată sau prin laparoscopie.

Tumorile aparatului urogenital

Reprezintă apariția si dezvoltarea de celule anormale în raport cu structurile anatomice ale organului respectiv. Ca trasatură comună frecventă pentru cele din aparatul urinar este prezența sângelui în urină (hematuria). Se pot asocia paloarea și scăderea în greutate.

Tumorile renale și ureterale

Pot fi benigne (necanceroase), dar procentul este foarte mic, majoritatea fiind maligne (canceroase).

Sunt tumori proprii parenchimului renal (carnea rinichiului) sau de uroteliu (ale cavităților renale colectoare de urină; acestea se pot propaga și localiza în ureter, vezica urinară și uretră).

În cea mai mare parte își au originea în rinichi, mai puține fiind cele care provin din altă parte a corpului, ca metastază a unei alte tumori.

Tratamentul lor în clinica noastră este cel chirurgical. Pentru cele de mici dimensiuni se poate realiza excizia tumorii cu salvarea totală sau parțială a rinichiului, dar pentru cele mari este necesară extragerea rinichiului tumoral.

Dacă tumora este localizată în cavitățile rinichiului și eventual pe ureter, se scoate rinichiul, ureterul și o mică parte din vezica urinară, în locul unde se varsă urina ce provine de la rinichi.

Tumorile vezicale

Apar foarte frecvent la fumătorii vechi (cu multe tigari zilnic) și la cei ce au muncit în mediu chimic (vopsitorii, pielării, etc.).

Pot crește spre interiorul vezicii sau pot infiltra peretele, spre exterior. Sângerarea prin urina este simptomul cel mai frecvent, dar inconstant.

Tratamentul poate fi endoscopic (intervenție prin canalul uretral), completat cu chimio/radioterpie sau chirurgical.

Tumorile prostatei

Cea benignă- adenomul de prostată - este și cea mai cunoscută și mai frecventă la bărbați. Simptomele sunt de urinare frecventă (sesizată mai ales noaptea), jet urinar slab, urinare cu greutate, golire incompletă a vezicii, urinare întreruptă (semn de calcul în vezică), urină tulbure (infecție), incontinență urinară, mai rar urinarea cu sânge. Când este neglijată, boala poate duce până la blocarea urinării. PSA-ul sanguin este în limite normale.

Tratamentul poate fi medicamentos sau endoscopic (pe canalul uretral), mai rar chirurgical.

Cea malignă – adenocarcinomul de prostată – poate avea aceleași simptome ca și adenomul; urinarea cu sânge și paloarea sunt mai frecvente, uneori și semne ale insuficienței renale. PSA-ul sanguin este de regulă peste valorile normale.

Tratamentul nu poate fi început fără confirmarea bolii de către laborator, realizată în baza fragmentelor de prostată obținute după efectuarea unei biopsii prostatice pe cale anală sau după o operație endoscopică la nivelul prostatei pentru deblocarea căii urinare. Tratamentul este unul complex, cuprinzând o parte fie endoscopică, fie chirurgicală și una medicamentoasă ce durează toată viața.

Stricturile de uretră

Reprezintă îngustări în diferite grade ale uretrei (canalul dintre vezica urinară și vârful penisului), care apar după infecții, traumatisme sau intervenții endoscopice, și se manifestă prin greutate la urinare, urinări frecvente, golirea incompletă a vezicii; se poate ajunge la blocarea totală a urinării.

Tratamentul este endoscopic sau chirurgical.

Bolile penisului

Fimoza este imposibilitatea decalotării pielii de pe vârful (glandul) penisului. Tratamentul este chirurgical, ambulator. Condiloamele acuminate sunt formațiuni conopidiforme nedureroase dezvoltate pe glandul penisului sau pe pielea ce acoperă glandul, dobândite prin contact sexual, având în componență un virus. Se tratează medicamentos (soluție aplicată extern) sau chirurgical.

Bolile scrotului

Hidrocelul este acumularea de lichid în jurul unui testicol și apare după o inflamație scrotală, un traumatism, în cadrul unei boli limfatice sau însoțește o tumoră testiculară. Tratamentul este chirurgical. Varicocelul reprezintă dilatarea varicoasă a venelor spermatice din spatele testicolului (de regulă pe partea stângă) ce devine vizibilă și se manifestă ca o jenă la nivel scrotal. Tratamentul este laparoscopic sau chirurgical.